Vorbe de la bătrâne referitor la ţesutul în război (1)

• Păi a scos lumea d`ăstea, a scos după`n ha lume! … Dacă vine din alte părţi tot felu` de bazaconii, le`a piert p`ăstea, le-a aruncat.
• Păi este destule halea, halea venite din toate părţile, ce dă hălea e Doamne!…Mă uitam că ce-a ieşit acum… Fel de fel dă hălea… fel da fel…

• Acu femeili stă la televizor, să uită acolo, pă aia cu cracii, în toate felurile, toate bascaradiile…Nu e aşa? Toate bascaradiile să vede, e cu fundurile goale pă`colo.
• Păi fetele au plecat la şcoală, ce le ţineam acasă? Trebuia să înveţe carte nu d’astea.M-am săturat eu să învăţ d’astea.
• Nu să mai apucă nimeni de ţesut! Le omoară distracţia asta, să vază la televizor, nu să mai apucă. Nu mai face, să le omori! Acu` e libere, mamă… Ce îi trebuie să înghemuie cum am înghemuit eu o viaţă întreagă? O viaţă întreagă m-am înghemuit, iarnă dă iarnă… Şi vara!
• Era foarte frumos! Dacă intram în război n-aş mai fi işit, era cel mai plăcut să lucrezi la război, fiincă îţi dădea o satisfacţie.
• Dacă era o nuntă, gata, te îmbrăcai în costumul naţional, şi cu maramă dacă îţi dedea mâna, era foarte frumos…
• Preşurile ţesute nu prea le mai folosesc ca acu` e covoarili.
• Tineretu` nu se mai preocupă, că mai bine pleacă la serviciu la oraş şi bătrânele nu mai le tentează. Dacă vede că tineretu` nu le mai dă nicio importanţă, nu mai ţese.
• Tot ce e lucrat dă mână  e foarte greu, şi mai ales lâna e şi călduroasă şi şi se spală frumos [..] dar nu mai dă nimeni importanţă. Atunci era lumea mai săracă…
• Ţesutul e cea mai frumoasă muncă dă femeie în casă.
• Războiul s-a rupt, s-a făcut praf, l-am pus pă foc.
• Mai ţese acu` cineva!? Să mai poartă d`ăstea acu`? Nu să mai poartă d`ăstea acu`…
• Păi că… cică îi freacă astea dă lână, ce poate ei să mai facă d`ăstea? Nu, că cică „ne freacă”…
• Am zis: mai ţeseţi, maică, şi voi, uite, murim mâine-poimâine… Ce! A băgat p`ici, a ieşit p`ici!
• Nu ştiu dacă să mai ţes ,ce să vă spun… am mai trecut din vârstă şi… nu prea mai am pentru cine să mai ţes.