Structura războiului de ţesut muscelean (III)

                   Înainte de a fi trecuta prin spata urzeala trecea prin aşa-numitele „iţe” (sg. iţ) care aveau rolul de a ridica sau de a coborâ anumite fire de urzeală pentru a se trece „suveica” cu „bătătura” printre ele. „Itele” erau  confectionate din aţă rezistentă de bumbac, niciodata din lăna deoarece „lăna cu lăna dacă ţeşi nu să-nţelege”.

Iţele erau facute de catre „femei de meserie” prin legarea firelor de bumbac ,cu ajutorul unui complicat sistem de noduri, pe o spată sau pe doua „vergele”. Lungimea unui „iţ” varia din nou în funcţie de ţesătură: pentru macaturi se iţele aveau 16 „jurubiţe”, „jurubiţele” fiind grupări de câte 30 de fire de bumbac  „adunate cate trei”. Printr-un calcul simplu rezultă că o „iţ”  pentru macaturi avea 480 de fire, iar ţinând cont că prin fiecare spaţiu treceau cate doua fire obţinem un total de 960 de fire de urzeală la un macat dintr-o foaie.

„Iţele” erau agăţate de partea superioară a „mănuşilor” cu ajutorul unor curle de piele de porc, mai rezistente sau a unor scripeţi de lemn numiţi şi „rotiţe”. „Iţele” erau interconectate prin nişte beţişoare de lemn de alun numite „fuscei” sau „gârigi”

„Iţele” erau prinse la un capăt prin nişte frânghii de cânepă de câte o „scândurică de ulucă” , numită şi „iapă” sau „călcătoare” şi care nu este decât o pedală acţionată de către ţesătoare prin călcare.

„Iepele” erau legate la celălalt capăt de o „vargă de alun” plasată în spatele „picioarelor de dinapoi” , care împiedica „iapa” „să fugă sub război” atunci când era călcată.

O altă piesă deosebit de importantă  este „suveica”, obiect facut cel mai adesea din lemn de prun în Muscel, alcătuită din „suveica” propriu – zisă, „ţeava” – o tulpină de soc de 10 cm, goală in interior pe care se punea firul de „bătătură” (ce urma să fie trecut printre firele de urzeală) şi un mic beţisor de alun care fixa „ţeava” în cantul „suveicii”.  

Porţiunea dintre spată si sulul de dinapoi , adică porţiunea pe care se ţesea, se numeşte în Muscel „natra pânzii”.

 

În spatele „iţelor” un important rol îl aveau „fusceii” confecţionaţi mai ales din vergi uscate de alun, ce opreau firele de urzeală să se încurce.