Târgul Iconarilor şi al Meşterilor Cruceri în două zile la MTR

Aşa cum ne-a obişnuit de ceva ani Muzeul Ţăranului Român ne invită să îi trecem pragul în săptămâna de dinaintea Înălţării Sfintei Cruci, oferindu-ne drept motiv Târgul Iconarilor şi al Meşterilor Cruceri. Evenimentul se desfăşoară în deschiderea Zilelor MTR, şi se va încheia pe 11 septembrie chiar la asfinţit.
Organizatorii propun publicului pe lângă mult-aşteptatele expoziţii cu vânzare şi ateliere deschise, discuţii cu meşterii şi multe surprize.
Pentru programul complet aruncaţi o privire pe pagina MTR http://www.muzeultaranuluiroman.ro/acasa/targul-iconarilor-si-al-mesterilor-cruceri-ro.html

Sfântul Ioan de Toamnă – eresuri, superstiţii

Înainte vreme sărbătoarea Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul se numea printre poporani Sfântul Ioan de Toamnă, Sfântul Ioan cap tăiat sau, mai rar, Sfăntul Ioan taie capul pe varză.
Cu era şi normal , circulau o serie întreagă de poveşti şi superstiţii legate de persoana Sf. Ioan, şi de tăierea capului săau. majoritatea acestora povesteau despre un tânăr frumos, sărac şi cuminte (prototipul creştinului) care îşi pierde capul din vina unei femei viclene. după cum putem lesne observa, scenariul e asemănător cu versiunea canonică evanghelică a Tăierii capului Sf Ioan.

Superstiţiile legate de această sărbătoare sunt, însă cât se poate de curioase.
Spre exemplu,în această zi nu se mămâncă niciun fel de poame rotunde, mere, nuci, alune, existând credinţa că cel are va gusta dintr-însele va pacatui şi felurite boli se vor abate asupra sa. Asemănarea destul de evidentă a acestor fructe cu capul i-a făcut pe cei vechi să creadă că ar profana în vreun fel trupul, capul în cazul de faţă, sfântului.

Mergând pe aceeaşi direcţie de interpretare se poate explica şi interdicţia de a bea vin roşu sau must, sau de a mânca fructe roşii sau negre.

Demult, cei care posteau în această zi aveau credinţa că vor fi izbăviţi de friguri şi alte boli.
E de la sine înţeles că în această zi nu se fac nunţi sau hore.

Ca reper în calendarul agricol, de Sfântul Ioan de Toamnă vitele de la munte coborau prin sate, în aşteptarea frigului.

Ce a mai ramas din toate acestea?

Naşterea Maicii Domnului

Referitor la naşterea Maicii Domnului, prin Bucovina a circulat până la sfarşitul secolului XIX următoarea legendă culeasă de Elena Niculiţă-Voronca*;
Pe când Dumnezeu şi Dracul făceau toate cele câte sunt necuratul îl întreabă: „Acu ce să mai fac?” „Fă ce ştii”, răspunde Dumnezeu. Dă Dumnezeu să treacă în minutul acela o gâzuţă după gândul lui, pe care blagoslovind-o se făcu femeie. Aceea era Maica Domnului, soţia lui Dumnezeu. „Dar asta ce-i?” întrebă Dracul, „Femeie, a zis Dumnezeu,fă şi tu una aşa să fie pentru omul ce l-ai făcut tu”. Face el, dar era neagră, nu era ca Maica Domnului, Dumnezeu i-a suflat duh şi a înviat-o, şi acum nu mai erau ei singuri pe lume.

*Elena Niculiţă – Voronca, Datinile şi credinţele poporului român, Ed. Saeculum Vizual, Buc, 2008, pag 35

2.Fecioara Maria privită ca personaj în marile mitologii

Contemporan cu Nestor, preotul Anastasios a dezvoltat propria sa erezie afirmând că Fecioara Maria nu poate fi numită „Maica Domnului” , deoarece, argumentează el, Dumnezeu nu se poate naşte dintr-o creatură a sa! Cu toate acestea, la Conciliul ecumenic din Efes (din 431) Biserica a osândit ca erezie orice încercare de negare a virginităţii Fecioarei Maria.

Contrar teologiei ortodoxe, catolocismul îi atribuie Fecioarei Maria şi dogma imaculatei concepţii (încă din anul 1854  prin  bula Ineffabilis Deus), adică neapartenenţa la păcatul originar .

Conform, cercetărilor aceluiaşi Victor Kernbach, figura Fecioarei Maria a fost adesea pusă în raport mitologic cu tradiţia antică a „Marilor Mame” divine de tipul Magna Mater Deorum, de tipul Rheei sau Cybelei.

Aşa cum, în Grecia modernă cultul zeiţei Demeter nu a dispărut în fapt , ci a împrumutat expresia ritualică a Fecioarei Maria, la fel în Occident cultul modern al Madonei (Mater Domine) se constituie, se pare, ca o prelungire a cultului zeiţei universale a mântuirii din Antichitate – Isis.

Papa Paul  al VI-lea a numit-o pe Fecioara Maria  Maica Bisericii cu prilejul celui de al doilea Conciliu de la Vatican (1962- 1965).

Sper că puţinele informaţii de mai sus vă vor ajuta să vă fixaţi câteva repere vizavi de felul în care este receptată personalitatea Fecioarei Maria în cultura universală.

Începând cu postarea următoare o sa ne axăm exclusiv pe imaginea Maicii Domnului în tradiţia populară românească.

1. Fecioara Maria privită ca personaj în marile mitologii

Înainte de a ne ocupa de felul cum este înteleasă Fecioara Maria în tradiţia românească, am gandit că e necesar să citez portretul mitologic general , aşa cum este el oferit de una dintre cele mai avizate surse privind acest domeniu.

O simpla cercetare  a Dicţionarului de mitologie generală( Victor Kernbach) ne oferă următoarea imagine, sau imagini, ale Sfintei Fecioare:

Maria, din ebraică „Myriam”, aramaică „Maryam”: Maica  Domnului, Mama virgină a lui Iisus Hristos în tradiţia creştinismului, considerată fecioară perpetuă şi „Eva cea nouă”, în care Biserica creştină îşi găseşte imaginea desăvârşită.

După mitul pus în circulaţie de Noul Testament, fecioara Mzriam, logodnica sau soţia dulgherului Iosif (Yosef), a zămislit de la Sfântul Duh şi l-a născut într-o iesle din Betleem , ca fecioară necunoscătoare de bărbat, pe Iisus Hristos, adică Dumnezeu întrupat.

Fecioara Maria a fost inclusă în teologia creştină printre sfinţii de prim rang, epitetul ei timpuriu fiind „Prea Sfânta”. Formula mitologică a naşterii virginale nu aparţine exclusiv creştinismului şi il precede cu numeroase mituri privind venirea pe lume a unor divinităţi mesianice într-un cadru miraculos. Printre miturile anterioare creştinismului , mai important este cel din Avesta, despre reîncarnarea lui Zarathustra în mântuitorul Saoshyant, care urmează să se nască din fecioară adolescentă.

Tradiţia naşterii din virginitate a fost  atacată în primele secole creştine  de filosoful roman Celsus. Acesta afirmă că Myriam, o ţărancă torcătoare ” alungată de soţul ei care era lemnar , pentru adulter, a rătacit din aventură în aventură şi în cele din urmă a născut în taină pe Iisus care era fiul unui soldat numit Panthera”( Origene, Contra Celsus, I, 32). O altă controversă a fost ridicată de Episcopul Theodoros şi de discipolul său Nestorius. Theodoros scrisese că „este un nonsens sa zicem că Dumnezeu s-a născut dintr-o fecioară, deoarece nu este Dumnezeu , ci templul în care a Dumnezeu, acela care s-a născut din Maria..” Acest tip de critică a fost dezvoltat de Nestorius, întemeietorul ereziei nestorianiste.

Va urma.

Gânduri

M-am tot scărpinat sub pălarie gandindu-mă ce temă să mai dezvolt în perioada asta de reveneală, după atâtea iţe, suveici, macaturi şi vătale( cine ştie cunoaşte, sau cine a citit câte ceva dintre pstările blogului).

Ce parere aveţi dacă o să ne îndreptăm atenţia spre figura Sfintei Fecioare Maria în tradiţia românească, spre exemplu în poveşti, eresuri, apocrife, datini şi interpretări?

Cam o luna şi jumătate.

Iertare

Bun găsit boieri mari!

Da, da, ştiu, ştiu că nu e normal să apar aşa vesel,  nitam – nisam după o atât de lungă perioadă de tăcere şi inactivitate, cu atât mai mult cu cât nici eu nu eram sigur că mai sunt aici. Aici, pe Etnografica Blog.

Să zicem că examenele de Bacalaureat şi de Admitere sunt o scuză buna…

Revenim… cu mai mult de două luni în urmă  am încercat , atât cât mi-a stat în putere, să ofer o imagine asupra ţesutului la război într-o zonă care nu e nici pe departe atât de conservatoare pe cât se vrea, da, despre Muscel e vorba.

Pe lângă popularizarea temei prin intermediul acestui blog, am încercat să aduc mult mai aproape  tot ce ţine de acest meşteşug –  ţesături, suveici, fote, iţe şi toate celelalte – de zilele noastre.  Da, ştiu că sună pedant, dar e cât se poate de adevărat faptul că nu ne provoacă nicio reacţie vederea unui preş  sau a unei vătale aruncate te miri în ce colţ uitat.

În timpul celor două  expoziţii pe care le-am avut la Piteşti tocmai asta am urmărit – să explic de ce  un chilim nu e doar o ţesătură oarecare, că un sul nu e doar o bucată de lemn folosită la cine ştie ce… Şi impactul expoziţiilor  a fost considerabil, chiar dacă nu am avut decât un număr de 250 de vizitatori, în mare parte elevi.

Nu ştiu, nu ştiu dacă are vreun rost  să mai adaug ceva  la postările precedente, consider că problema  a fost , în cele căteva rânduri postate,  pe  deplin  expusă.  Ţine doar de noi  să ne implicăm în vreun fel, în orice fel, în păstrarea ,cel puţin în mintea noastră, a petecuţului ăstuia de poveste  cu care ar fi trebuit să creştem.

De data viitoare schimbăm puţin registrul îndreptându-ne  atenţia spre felul în care cei de demult îşi imaginau lumea şi îşi explicau cele ce se petreceau în preajma lor.

Să ne citim sănătoşi!

Ce spune Jurnalul Naţional despre noi

Articol preluat din Jurnalul Naţional, 7 iunie 2009 :

 

Generaţia 2000 conservă România

        România este păstrat în colecţia de fote cu fir, scoarţe şi ţesături ale lui George din Berevoieşti, Argeş, în subsolul Colegiului Naţional „Carol I” din Craiova, dar şi în versurile Mioriţei cântate direct cu inima de Gianina, nepoata ciobanului din satul Umbrăreşti, judeţul Galaţi.

                 Pentru că umblă prin ţară pentru a regăsi trecutul ro mânesc, pentru că se luptă pentru „identitatea” ţării în care trăiesc, dar şi pentru că duc mai departe povestea României, elevi de liceu din întreaga ţară au fost premiaţi la sfârşitul săptămânii trecute, la cea de-a XVI-a ediţie a Concursului Naţional Interdisciplinar Cultură şi Civilizaţie în România, desfăşurat la Baia Mare. În cadrul competiţiei, organizată de Ministerul Educaţiei, în colaborare cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Maramureş şi sponsorizată de Jurnalul Naţio nal cu cărţi din Biblioteca pentru Toţi, elevii de liceu, organizaţi în echipe de câte trei, şi-au prezentat propriile proiecte de conservare ale culturii şi civi lizaţiei în Ro mânia. 

„HAI LA RĂZBOI … DE ŢE SUT”. George, Adonis şi Ioana de la Colegiul „I.C. Brătianu” din Ar geş  reprezintă echipa câşti­gătoare la secţiunea „Studiu pri vind particularităţile etnogra fice/etnologice şi lingvistice locale”. Cei trei elevi, coordonaţi de profesoara Sandra Batan, i-au invitat pe români „la război”. Nu la cel cu pistoale, tu nuri şi sânge, ci la ţesut. George din Berevoieşti, pasionat de etnografie de copil, a prezentat răz boaiele de ţesut, vechi de aproape 100 de ani, pe care le-a adunat din zona Moeciu, ca şi scoarţe şi fote cu fir din colecţia personală. Băiatul adună „semne” de identitate românească de când se ştie. Pe primele le-a primit de la bunicul său. „Vreau să fac un meşteşug. Vreau să deschid un atelier de ţesătorie cu fonduri europene”, spune George, îmbrăcat în costum popular, cu opinci în picioare, aşa cum de multe ori merge şi la bise rică. Elevii din Argeş au fost urmaţi, pe locul II, de echipa din Satu Mare, care a prezentat proiectul „Găteala miresei”.

        FĂNTĂNA DIN LICEU. Simina, Lavinia şi Andreea, trei eleve de la Colegiul Naţional „Carol I” din Craiova, sunt hotă râte să transforme o clasă din li ceul lor în muzeu. Şi au şi motiv. În urmă cu doi ani au fost găsite, în fun da ţia şcolii, un pergament, o fântână şi un cavou. După ce au văzut cum cavoul a fost distrus, fetele au rea li zat un proiect pentru conservarea istoriei liceului. Lup ta lor a ajuns la Bruxelles, la o competiţie europeană. Acum mai au de strâns 30 de mi­lioane, pentru a aduce pergamentul de la mu zeu în liceu. Câş ti gătoarele premiului I la sec ţiunea „Monografii istorice locale” au fost urmate de o echipă de la Colegiul Na ţional „Al.I. Cuza” din Focşani, care au prezentat „Focşanii în parfum de epocă”, o istorie romanţată a Teatrului din Focşani.

         CĂNTECUL MIORIŢEI. „Dru mul oilor” a fost urmat de Gianina, Vlad şi Cristian, împreună cu profesoara Mariana Chiriţă de la Liceul „Spiru Haret” din Tecuci. Profesoara, care este recidivistă, după cum spune, participă la concurs din 1999, dar nu câştigase încă premiul I. Gianina Druţă,  elevă în clasa a X-a, este cea care a deschis drumul către premiul I la secţiunea „Menta lităţi culturale şi cercetare sociologică”, vrăjind sala şi juriul cu vocea sa de înger. Fata locuieşte în comuna Umbrăreşti, acolo unde stă şi bunicul său, care este cioban. Gianina face naveta zilnic până la liceu. De cântat, cântă de la 4 ani, iar pasiunea pentru folclor a cultivat-o odată cu cea pentru li teratură. Parcă desprinsă din ba lada populară, Gianina a cântat Mioriţa, pe care a învăţat-o în numai 6 luni. „Aveam pe alt cineva pentru echipă, dar Gia­nina a spus că învaţă repede, dacă o iau pe ea”, povesteşte profesoara. 

         Premiul al II-lea al secţiunii a fost adjudecat, pe bună dreptate, de gazde. Luminiţa, Cristina şi Mădălina, de la Colegiul Naţional „Dragoş Vodă” din Sighetu Marmaţiei, coordonate de către profesorul Vida Flaviu au arătat celor prezenţi cum se face „Botejunea (botezul) de pe Iza”. „Maramureşenii au avut un portofoliu bun”, este de părere şi Doru Du mitrescu, inspectorul general de istorie în Ministerul Educaţiei, care a făcut parte din juriu. 
Doru Dumitrescu spune că primul concurs a fost organizat în 1993, când avea o singură probă scrisă cu tematică de istorie, română şi religie. „În 1999 concursul a fost modificat şi împărţit pe trei secţiuni, care sunt în mare cele de astăzi”, adaugă inspectorul.

       „Ceea ce fac copiii aceştia este extraordinar”, completează Mina-Maria Rusu, inspectorul general de limba română din Ministerul Educaţiei, care îşi doreşte să poată organiza competiţia şi în 2010. De altfel, inspectorul general şcolar al judeţului Maramureş, Mariana Pop, a precizat că Inspectoratul pe care îl conduce se oferă gazdă şi pentru ediţia următoare.

de Eugenia Mihalcea
7/06/2009

Nu rataţi!!!

Războiul de ţesut în contemporaneitate III

Continuăm prezentarea raportului de cercetare privind soarta ţesutului la război  începută acum trei posturi:

              III. Cu ceva vreme în urmă ţesutul era cea mai importantă ocupaţie a femeilor după creşterea copiilor sau îngrijirea gospodăriei proprii, prin urmare cele mai multe femei deprindeau acest meşteşug de la o vărstă foarte fragedă, fiind constânse de nevoi sau de împrejurări. 47% dintre respondente au învăţat să ţeasă mai devreme de a împlini 15 ani, începând de obicei cu ţesături uşoare precum pânza. Un procent mult mai mic (14%) au intrat în război până să împlinească 20 de ani, învătând de asemenea  tehnica de acasă. Cu toate că era considerat ruşinos să te măriţi şi să nu ştii să ţeşi, un procent destul de însemnat dintre femeile chestionate au lucrat pentru prima dată la război după vârsta de 20 de ani.       

La ce vârstă aţi învăţat să ţeseţi?

a) înainte de a împlini 15 ani       b)  între 15 şi 20 de ani     c)  după 20 de ani

             IV.  Se spune că fiecare casă era înainte o adevărată fabrică de ţesut, războiul fiind nelipsit din orice gospodărie, sau fiind împrumutat ori de căte ori era nevoie. Chiar dacă astăzi doar 53% dintre respondente mai au în gospodărie un război de ţesut, o bună parte dintre  cele care au răspuns cu „Nu” au menţionat că au avut unul dar fie „s-a prăpădit”, fie „l-au băgat pe foc” deoarece nu mai aveau ce face cu el. Cu toate astea, nici persoanele care mai deţin un război nu îi acordă mai multă atenţie, de cele mai multe ori acesta  fiind aruncat prin vreun pod sau uitat prin magazii sau pivniţe.

Deţineţi un război de ţesut?

a) Da                             b) Nu

      VI. Totodată, cercetarea şi-a propus să ofere o imagine aproximativă privind structura şi tipologia utilajului, respondentelor solicitându-li-se date referitoare la dimensiunea, tipul şi materialul din care este confecţionat propriul război. Am remarcat astfel, că cel mai răspândit era războiul de dimensini mici, pentru o singură foaie. Materialul din care era confecţionat războiul era lemnul de esenţă tare precum stejar sau fag, fiind urmat de ulm sau alte tipuri de lemn (salcâm, tei, prun , etc.).

S-a evidenţiat de asemenea, că în Muscel cel mai răspândit este războiul orizontal, cel vertical, numit regional şi gherghef, fiind specific zonei Olteniei, şi întâlnit în Muscel doar izolat în zonele de interferenţă culturală.

Descrieţi războiul de ţesut din punct de vedere al

–         dimensiunilor…………………

–         materialului din care este confecţionat………………….

–         Tipului     a) vertical          b) orizontal