Skip to content

Târgul Iconarilor şi al Meşterilor Cruceri în două zile la MTR

07/09/2011

Aşa cum ne-a obişnuit de ceva ani Muzeul Ţăranului Român ne invită să îi trecem pragul în săptămâna de dinaintea Înălţării Sfintei Cruci, oferindu-ne drept motiv Târgul Iconarilor şi al Meşterilor Cruceri. Evenimentul se desfăşoară în deschiderea Zilelor MTR, şi se va încheia pe 11 septembrie chiar la asfinţit.
Organizatorii propun publicului pe lângă mult-aşteptatele expoziţii cu vânzare şi ateliere deschise, discuţii cu meşterii şi multe surprize.
Pentru programul complet aruncaţi o privire pe pagina MTR http://www.muzeultaranuluiroman.ro/acasa/targul-iconarilor-si-al-mesterilor-cruceri-ro.html

Sfântul Ioan de Toamnă – eresuri, superstiţii

28/08/2009

Înainte vreme sărbătoarea Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul se numea printre poporani Sfântul Ioan de Toamnă, Sfântul Ioan cap tăiat sau, mai rar, Sfăntul Ioan taie capul pe varză.
Cu era şi normal , circulau o serie întreagă de poveşti şi superstiţii legate de persoana Sf. Ioan, şi de tăierea capului săau. majoritatea acestora povesteau despre un tânăr frumos, sărac şi cuminte (prototipul creştinului) care îşi pierde capul din vina unei femei viclene. după cum putem lesne observa, scenariul e asemănător cu versiunea canonică evanghelică a Tăierii capului Sf Ioan.

Superstiţiile legate de această sărbătoare sunt, însă cât se poate de curioase.
Spre exemplu,în această zi nu se mămâncă niciun fel de poame rotunde, mere, nuci, alune, existând credinţa că cel are va gusta dintr-însele va pacatui şi felurite boli se vor abate asupra sa. Asemănarea destul de evidentă a acestor fructe cu capul i-a făcut pe cei vechi să creadă că ar profana în vreun fel trupul, capul în cazul de faţă, sfântului.

Mergând pe aceeaşi direcţie de interpretare se poate explica şi interdicţia de a bea vin roşu sau must, sau de a mânca fructe roşii sau negre.

Demult, cei care posteau în această zi aveau credinţa că vor fi izbăviţi de friguri şi alte boli.
E de la sine înţeles că în această zi nu se fac nunţi sau hore.

Ca reper în calendarul agricol, de Sfântul Ioan de Toamnă vitele de la munte coborau prin sate, în aşteptarea frigului.

Ce a mai ramas din toate acestea?

Naşterea Maicii Domnului

22/08/2009

Referitor la naşterea Maicii Domnului, prin Bucovina a circulat până la sfarşitul secolului XIX următoarea legendă culeasă de Elena Niculiţă-Voronca*;
Pe când Dumnezeu şi Dracul făceau toate cele câte sunt necuratul îl întreabă: „Acu ce să mai fac?” „Fă ce ştii”, răspunde Dumnezeu. Dă Dumnezeu să treacă în minutul acela o gâzuţă după gândul lui, pe care blagoslovind-o se făcu femeie. Aceea era Maica Domnului, soţia lui Dumnezeu. „Dar asta ce-i?” întrebă Dracul, „Femeie, a zis Dumnezeu,fă şi tu una aşa să fie pentru omul ce l-ai făcut tu”. Face el, dar era neagră, nu era ca Maica Domnului, Dumnezeu i-a suflat duh şi a înviat-o, şi acum nu mai erau ei singuri pe lume.

*Elena Niculiţă – Voronca, Datinile şi credinţele poporului român, Ed. Saeculum Vizual, Buc, 2008, pag 35

2.Fecioara Maria privită ca personaj în marile mitologii

22/08/2009

Contemporan cu Nestor, preotul Anastasios a dezvoltat propria sa erezie afirmând că Fecioara Maria nu poate fi numită „Maica Domnului” , deoarece, argumentează el, Dumnezeu nu se poate naşte dintr-o creatură a sa! Cu toate acestea, la Conciliul ecumenic din Efes (din 431) Biserica a osândit ca erezie orice încercare de negare a virginităţii Fecioarei Maria.

Contrar teologiei ortodoxe, catolocismul îi atribuie Fecioarei Maria şi dogma imaculatei concepţii (încă din anul 1854  prin  bula Ineffabilis Deus), adică neapartenenţa la păcatul originar .

Conform, cercetărilor aceluiaşi Victor Kernbach, figura Fecioarei Maria a fost adesea pusă în raport mitologic cu tradiţia antică a „Marilor Mame” divine de tipul Magna Mater Deorum, de tipul Rheei sau Cybelei.

Aşa cum, în Grecia modernă cultul zeiţei Demeter nu a dispărut în fapt , ci a împrumutat expresia ritualică a Fecioarei Maria, la fel în Occident cultul modern al Madonei (Mater Domine) se constituie, se pare, ca o prelungire a cultului zeiţei universale a mântuirii din Antichitate – Isis.

Papa Paul  al VI-lea a numit-o pe Fecioara Maria  Maica Bisericii cu prilejul celui de al doilea Conciliu de la Vatican (1962- 1965).

Sper că puţinele informaţii de mai sus vă vor ajuta să vă fixaţi câteva repere vizavi de felul în care este receptată personalitatea Fecioarei Maria în cultura universală.

Începând cu postarea următoare o sa ne axăm exclusiv pe imaginea Maicii Domnului în tradiţia populară românească.

1. Fecioara Maria privită ca personaj în marile mitologii

17/08/2009

Înainte de a ne ocupa de felul cum este înteleasă Fecioara Maria în tradiţia românească, am gandit că e necesar să citez portretul mitologic general , aşa cum este el oferit de una dintre cele mai avizate surse privind acest domeniu.

O simpla cercetare  a Dicţionarului de mitologie generală( Victor Kernbach) ne oferă următoarea imagine, sau imagini, ale Sfintei Fecioare:

Maria, din ebraică „Myriam”, aramaică „Maryam”: Maica  Domnului, Mama virgină a lui Iisus Hristos în tradiţia creştinismului, considerată fecioară perpetuă şi „Eva cea nouă”, în care Biserica creştină îşi găseşte imaginea desăvârşită.

După mitul pus în circulaţie de Noul Testament, fecioara Mzriam, logodnica sau soţia dulgherului Iosif (Yosef), a zămislit de la Sfântul Duh şi l-a născut într-o iesle din Betleem , ca fecioară necunoscătoare de bărbat, pe Iisus Hristos, adică Dumnezeu întrupat.

Fecioara Maria a fost inclusă în teologia creştină printre sfinţii de prim rang, epitetul ei timpuriu fiind „Prea Sfânta”. Formula mitologică a naşterii virginale nu aparţine exclusiv creştinismului şi il precede cu numeroase mituri privind venirea pe lume a unor divinităţi mesianice într-un cadru miraculos. Printre miturile anterioare creştinismului , mai important este cel din Avesta, despre reîncarnarea lui Zarathustra în mântuitorul Saoshyant, care urmează să se nască din fecioară adolescentă.

Tradiţia naşterii din virginitate a fost  atacată în primele secole creştine  de filosoful roman Celsus. Acesta afirmă că Myriam, o ţărancă torcătoare ” alungată de soţul ei care era lemnar , pentru adulter, a rătacit din aventură în aventură şi în cele din urmă a născut în taină pe Iisus care era fiul unui soldat numit Panthera”( Origene, Contra Celsus, I, 32). O altă controversă a fost ridicată de Episcopul Theodoros şi de discipolul său Nestorius. Theodoros scrisese că „este un nonsens sa zicem că Dumnezeu s-a născut dintr-o fecioară, deoarece nu este Dumnezeu , ci templul în care a Dumnezeu, acela care s-a născut din Maria..” Acest tip de critică a fost dezvoltat de Nestorius, întemeietorul ereziei nestorianiste.

Va urma.

Gânduri

17/08/2009

M-am tot scărpinat sub pălarie gandindu-mă ce temă să mai dezvolt în perioada asta de reveneală, după atâtea iţe, suveici, macaturi şi vătale( cine ştie cunoaşte, sau cine a citit câte ceva dintre pstările blogului).

Ce parere aveţi dacă o să ne îndreptăm atenţia spre figura Sfintei Fecioare Maria în tradiţia românească, spre exemplu în poveşti, eresuri, apocrife, datini şi interpretări?

Cam o luna şi jumătate.

Iertare

02/08/2009

Bun găsit boieri mari!

Da, da, ştiu, ştiu că nu e normal să apar aşa vesel,  nitam – nisam după o atât de lungă perioadă de tăcere şi inactivitate, cu atât mai mult cu cât nici eu nu eram sigur că mai sunt aici. Aici, pe Etnografica Blog.

Să zicem că examenele de Bacalaureat şi de Admitere sunt o scuză buna…

Revenim… cu mai mult de două luni în urmă  am încercat , atât cât mi-a stat în putere, să ofer o imagine asupra ţesutului la război într-o zonă care nu e nici pe departe atât de conservatoare pe cât se vrea, da, despre Muscel e vorba.

Pe lângă popularizarea temei prin intermediul acestui blog, am încercat să aduc mult mai aproape  tot ce ţine de acest meşteşug –  ţesături, suveici, fote, iţe şi toate celelalte – de zilele noastre.  Da, ştiu că sună pedant, dar e cât se poate de adevărat faptul că nu ne provoacă nicio reacţie vederea unui preş  sau a unei vătale aruncate te miri în ce colţ uitat.

În timpul celor două  expoziţii pe care le-am avut la Piteşti tocmai asta am urmărit – să explic de ce  un chilim nu e doar o ţesătură oarecare, că un sul nu e doar o bucată de lemn folosită la cine ştie ce… Şi impactul expoziţiilor  a fost considerabil, chiar dacă nu am avut decât un număr de 250 de vizitatori, în mare parte elevi.

Nu ştiu, nu ştiu dacă are vreun rost  să mai adaug ceva  la postările precedente, consider că problema  a fost , în cele căteva rânduri postate,  pe  deplin  expusă.  Ţine doar de noi  să ne implicăm în vreun fel, în orice fel, în păstrarea ,cel puţin în mintea noastră, a petecuţului ăstuia de poveste  cu care ar fi trebuit să creştem.

De data viitoare schimbăm puţin registrul îndreptându-ne  atenţia spre felul în care cei de demult îşi imaginau lumea şi îşi explicau cele ce se petreceau în preajma lor.

Să ne citim sănătoşi!