Calendar popular: luna aprilie

   În Calendarul Roman luna aprilie, sau Prier cum era numită  în popor, era cea de-a doua lună, acesta având începutul la 1 martie. Numele popular al lunii vine de la verbul a prii -> Prier şi înseamnă timp favorabil, prielnic semănăturilor şi lucrărilor în gospodărie. Când vremea e înşelătoare, cu timp friguros şi de multe ori secetos pentru semănat, luna aprilie anunţa sărăcie şi secetă tot timpul anului 

În popor acum se continuau semănăturile şi arăturile începute la sfărşitul lui martie, adică la Anul Nou Agricol serbat la echinocţiul de primăvară.  Tot acum „se închidea câmpul”, adică turmele de oi  nu mai aveau voie  să pască libere în devălmăşie, prin urmare se începea formatul turmelor şi se tundeau oile ce aveau să urce în scurt timp la munte. Reparatul stânelor şi al ţarcurilor pentru vite faceau  de asemenea parte din calendarul ţărănesc. 

Sărbătorile din Prier, fie cu dată fixă ( Sângiorzul, Sângiorzul Vacilor, Marcul Boilor,Antipa), fie mobilă (Lăzărelul,Moşii de Florii, Floriile, Joimari, Paştele, Paştele Blajinilor,Ropotinul Ţestelor), cuprind numeroase obiceiuri şi practici tradiţionale grupate în două mari scenarii de înnoire a timpului: Paştele şi Sângiorzul.

Toate aceste sărbători populare căzute, probabil, iremediabil în uitare sunt reprezentative pentru concepţia ţăranului român privind scurgerea timpului, acţiunile sale pendulând între reprezentarea sacră a lumii şi nevoile sale identificare şi intergrare în timpul universal.

                                                                      Referinţe: Ion Ghinoiu-„Obiceiuri populare de peste an”